Foaia parohială poate fi descarcată în format pdf aici.

Tăierea împrejur a lui Hristos

Fiecare an începe cu o triplă celebrare: praznicul Tăierii împrejur a Mântuitorului Iisus Hristos, sărbătoarea Sfântului Vasile, când este oficiată Liturghia sa, și sărbătoarea laică a Anului Nou, prilej de bilanț și de meditație asupra reușitelor și eșecurilor din anul care a trecut, precum și de proiecte pentru noul an.

Dar care este semnificația praznicului Tăierii împrejur a lui Iisus pentru noi, cei de astăzi? Mai întâi ar trebui menționat că tăierea împrejur era o practică mozaică care prevedea ca, la opt zile după naștere, „toţi cei de parte bărbătească” să fie supuşi circumciziei, ca „semn al Legământului” dintre Dumnezeu şi poporul ales (cf. Fc 17, 10-12; Lev 12, 3), iar Domnul Hristos, ca Dumnezeu şi om, a fost supus şi el acestei prevederi a legii şi a împlinit-o, arătând profunda Lui smerenie, realitatea Trupului Său şi confirmarea practicii recunoaşterii vizibile a apartenenţei la poporul lui Dumnezeu, ca preînchipuire a Botezului. Tot cu acest prilej i S-a pus şi numele dumnezeiesc de Iisus (adică „mântuitor”), „cum a fost numit de înger, mai înainte de a Se zămisli în pântece” (Lc 2, 21), la Bunavestire. Acest obicei a trecut în creştinism sub forma slujbei „pentru pecetluirea copilului şi punerea numelui în cea de a opta zi de la naştere”.

Hristos a primit tăierea împrejur deoarece ea a fost modelul şi preînchipuirea tăierii împrejur spirituale, valabilă pentru toţi creştinii, nu numai pentru cei de parte bărbătească, adică a tăierii împrejur nefăcute de mână omenească, adică a sfântului Botez. Căci dacă până la Hristos tăierea împrejur pregătise poporul lui Israel pentru venirea lui Mesia, odată cu venirea Fiului lui Dumnezeu, care S-a supus El însuşi acestei legi, nu mai era şi nu mai este nevoie ca tăierea împrejur fizică să mai existe. Poruncile Legii Vechiului Testament care sunt legate de strădania de curăţire a trupului şi sufletului de păcat şi care presupun libertatea personală a omului trebuie să fie păstrate, însă tăierea împrejur care nu are legătură cu îndepărtarea păcatului şi cu lupta de curăţire a sufletului poate fi desfiinţată pentru că a fost înlocuită, plinită şi desăvârşită prin taina Botezului: „Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă” (Gal 6, 15), iar dacă cel netăiat împrejur păzeşte îndreptările legii se va socoti ca şi cum ar fi fost tăiat împrejur (cf. Rm 2, 25-26).

Aşadar, noua „tăiere împrejur a inimii, în duh” (Rm 2, 29), Botezul este izbăvirea de păcate, pecetluire cu numele lui Dumnezeu în calitate de creştini (nume care vine de la Hristos / Christos), încorporare în trupul tainic înviat al lui Hristos care este Biserica, ca mădulare ale ei.
La mulţi ani fericiţi, cu bucurii, pace şi sănătate!

Fii înțelept!

Mureșan Aurelia

Cuvântul! Ce minunat este cuvântul,
Întâiul dar dumnezeiesc;
Născut din spirit și lumină,
Este stăpân pe-ntreg pământul!

Cuvântu-i prima sărbătoare
Trăită-n casa părintească,
E-abecedarul vieții noastre,
Este știința omenească.

Copile, să înveți cuvinte
De dragoste și alinare,
De mângâiere și iubire,
De cuget blând și de iertare.

Căci el, cuvântul te alină,
Și te alină să fii tare,
Îți dă respect de tine însuți
Și te îndeamnă spre visare.

Și, dacă vei iubi cuvântul,
În jurul tău atent privește
Ce inimă și ochi cuprinde,
Pe limba ta, tu îl rostește.

Dar nu uita: el te și doare,
Și-adeseori mai și rănește,
Distruge prietenii și case,
Și iscă uneori războaie.

Dar tu, să ai atâta minte
Să-l folosești cu-nțelepciune,
În inimă să ai dreptate,
Un gând curat și vorbe bune.

(1 iunie 2020)

Plugușor

Mâine anul se-noiește,
Dă-i Domnului, Doamne,
Plugușorul se pornește,
Dă-i Domnului, Doamne.

Și-ncepem a colinda,
Dă-i Domnului, Doamne,
Pe la case a ura,
Dă-i Domnului, Doamne.

Casa care e curată,
Dă-i Domnului, Doamne,
Dumnezeu s-o ocrotească,
Dă-i Domnului, Doamne!

Sorcova

Sorcova, vesela,
Să trăiți, să-mbătrâniți,
Ca un măr, ca un păr
Ca un fir de trandafir
Ca merii, ca perii,
În mijlocul verii.
Ca vița de vie,
La Sfânta Marie.
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata.
Tare ca fierul,
Iute ca oțelul.
Vacile lăptoase,
Oile lânoase,
Porcii unsuroși,
Copii sănătoși,
Câte cuie sunt pe casă,
Atâția galbeni pe masă.
La anul și la mulți ani!

Mitropolitul Bartolomeu Anania – poetul (I)

Eugen Bogdan

În contextul împlinirii în luna ianuarie a acestui an a zece ani de la mutarea la cele veșnice a vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu al Clujului, vom evoca în cele ce urmează câteva aspecte ale valențelor lirice ale operei sale. Bartolomeu Anania a fost poet, dramaturg, scriitor, strălucit memorialist, dar, pe lângă toate acestea, şi arhiepiscop, şi apoi mitropolit al Metropolei clujene din 1993 şi până la mutarea în veşnicie în ianuarie 2011.

S-a afirmat în literatură încă de pe băncile şcolii, făcându-şi debutul în anul 1936 la revista „Vremea“, apoi la revista „Dacia Rediviva“. A mai colaborat la revistele: „Gazeta Literară”, „Magazin Istoric” şi „Ateneu”. În anul 1978 devine membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. I-au apărut volumele de poezii: „Geneze” (1971), „Istorii agrippine” (1976), „File de acatist” (1981), „Anamneze” (1984), „Imn Eminescului în nouăsprezece cânturi” (1992) şi multe altele.

Ca poet, apoi monah, teolog şi preot, alături de talent nativ, dăruit de Dumnezeu, mitropolitul nostru Bartolomeu rămâne un model de muncă stăruitoare, încă din tinereţe acumulând o vastă cultură generală şi de specialitate în diverse domenii, poezia şi rugăciunea fiind două modalităţi, izbitor de asemănătoare, de a purta sufletul într-un zbor înalt, de a experimenta înălţimile spirituale.

Suflete, te-am luat aici cu mine,
în singurătăţile senine,
să-nchinăm Stăpânului din stele
zvon din zvonul cânturilor mele.
(În singurătăţi)

În poezia sa, autorul lasă să se întrezărească dorul nesfârşit de cer şi aripile unui suflet avântat spre înălţimi, iar cele doua imne Acatist, închinate luminatului mucenic Sfântul Ioan Valahul şi luminătorului ierarh Sfântul Calinic de la Cernica sunt capodopere ale genului, care cuprind întreg arsenalul cuvintelor dobândirii sfinţeniei, frumuseţea trăirii vieţii duhovniceşti şi dăruirea ei.

Să-Ţi vorbesc, ne-aud vecinii,
iar osânda e păcat;
eu stau pe-un colţ plecat
să-mi scriu povara vinii,
pe când Tu, la vremea cinii,
să-mi şopteşti că m-ai iertat. (Confessio)

Cunoaşte prin experienţă nu doar stările fericite ale lumii spirituale, ci şi cauzele nefericirii celor care zac în ermetismul propriului lor egoism. Pacea şi bucuria nu pot fi păstrate în suflet, decât dacă acesta se află mereu în zborul rugăciunii.

Hai, suflete, şi-om hoinări prin cer!
Vom hăui coclauri fără nume:
Un viers şi-un suflet au fugit de lume
Pe cai de sihăstrie şi mister… (Poem pentru suflet)

(continuare în numărul următor)

„Cărți pentru fiecare”

În luna decembrie, pentru biblioteca parohială au fost cumpărate încă două cărți care pot fi împrumutate de cititori:

1. Petru Creția, Luminile și umbrele sufletului, ediția a III-a, Humanitas, 2020, 160 p. „Cartea aceasta nu vrea să fie altceva decât o călăuză către adevărul despre noi înşine, pe un drum la fel de greu de desluşit ca acela din Călăuza lui Tarkovski. Dar nu de negăsit… Atenţia noastră este prea mult chemată în afară, către zarva înverşunată a vieţii. Prea mulţi caută, tot timpul, să ne vândă ceva: o idee sau doar o marfă, un idol sau, prea adesea, o iluzie. Cum să-ţi mai găseşti reperele în noianul acesta de informaţii şi de ispite care par a spune totul despre noi şi a ne da toate soluţiile, când de fapt nu izbutim să aflăm despre noi înşine ceea ce ar face ca relaţia noastră cu lumea să devină, dacă nu mai uşoară, cel puţin mai limpede? Asemenea informaţii vrea să dea, pe scurt, dar în adânc, cartea aceasta prin eseurile morale pe care le conţine.“ — Petru Creția

2. Gabriel Liiceanu, Isus al meu, Humanitas, 2020, 296 p. „Cartea de față se adresează celor care ar vrea să știe mai limpede ce este cu ei, ce este cu noi, cum tot ce se întâmplă în afară prinde ființa în structurile de adâncime ale sufletului nostru, cele care ne definesc ca specie și durează peste întâmplări și realități efemere… Toate acestea, chiar dacă nimeni nu le poate schimba, pot fi și trebuie să fie înțelese mai în adâncul lor, dacă admitem că rangul unei ființe în ierarhia realității depinde de gradul ei de conștiință de sine. Fără aceasta, multe din viețile noastre ar fi numai un amestec de lacrimi și de vise, de sălbăticie și de tristețe“ — Gabriel Liiceanu

Evenimente

Parohia noastră a oferit 100 de cadouri de Crăciun pentru copii din Cluj-Napoca și din satele Fodora și Cristorel, județul Cluj, ca urmare a ediției a V-a a campaniei „Dăruieşte celor nevoiaşi”, organizată de parohia noastră. Pachetele au conținut îmbrăcăminte, încălțăminte, rechizite, dulciuri și jucării. Am constatat și de aceasta dată, că nu există bucurie mai mare decât să faci bucuros pe altcineva. Mulțumim cu recunoștință tuturor binefăcătorilor și susținătorilor acestui proiect!

Luni, 7 decembrie 2020, la parohia noastră a avut loc recepţia lucrărilor de construcţie efectuate la partea a doua a centrului social. La acest eveniment a participat Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit ANDREI, Prof. Univ. Dr. Traian BOJIȚĂ, preşedintele Fundației Transilvania Leaders Cluj-Napoca, împreună cu membri din cadrul acestei Fundații, susţinători şi investitori ai acestui proiect filantropic.

Clădirea nou construită a fost edificată într-un an de zile, noiembrie 2019 – noiembrie 2020, și are doua nivele: parter și mansardă, cu o suprafață utila de 250 mp. În acest spațiu va funcționa cel de-al treilea proiect al parohiei, pe lângă cantina socială și casa de oaspeți, un program after school destinat copiilor din familii nevoiașe.

Mulțumim cu adâncă și deosebită recunoștință Fundației Transilvania Leaders pentru sprijinul acordat!