Istoric

1. Începuturile

   Istoria acestei biserici se leagă de pătrunderea în Cluj, în secolul al XVIII-lea a câtorva familii de negustori macedo-români, oameni bogaţi, inteligenţi şi determinaţi în a-şi atinge scopurile.

   Marea lor dorinţă a fost aceea de a avea o biserică în care să se roage, cea mai apropiată biserică ortodoxă fiind cea din Someşeni, pe care o frecventau doar la marile sărbători.

   Astfel, în anul 1788, negustorii Ioan Constantin şi Ienache Mavrodin au înaintat o cerere contelui Adam Teleki, comisarul regal, în care solicitau aprobarea construirii unei biserici ortodoxe (oratorium) în Cluj.

   Contele a trimis cererea Consiliului oraşului Cluj, care a respins-o la 6 aprilie 1789, motivând că pot construi biserici şi şcoli doar acele confesiuni care au mai avut asemenea instituţii şi mai înainte.

   În urma unei noi cereri şi a recensământului din februarie 1790, în care au fost identificate 129 de persoane ortodoxe, Cancelaria Aulică din Viena, la recomandarea Guvernului, a aprobat, la 14 februarie 1790, ridicarea bisericii.

   Consiliul orăşenesc a formulat un protest în care critica autorizaţia drept un act menit să favorizeze întărirea comunităţii româneşti, care a rămas fără efect, aşa încât negustorii ortodocşi au cumpărat pentru biserică o grădină de la poalele viilor din ,,Hajongrad”.

3. Viaţa din jurul ei

   Timp de 136 de ani (1796-1932), biserica „Sfânta Treime” a fost singura biserică ortodoxă din Cluj. De istoria ei se leagă şi momentul din anul 1811, când Vasile Moga a fost instalat în Biserica din Deal, ca episcop al românilor ortodocşi din Transilvania, însă datorită presiunilor politice a părăsit Clujul, fiind nevoit să îşi stabilească reşedinţa la Răşinari.

   Din acest lăcaș sacru au plecat în anul 1892 memorandiști la „Reduta”, pentru a înfrunta senini și demni atacurile acuzatorilor lor. La 1 decembrie 1918, din acest loc a plecat spre Alba-Iulia delegația clujenilor care au votat Marea Unire.

   Un alt moment important din istoricul bisericii a fost în 6 decembrie 1921, când aici a avut loc instalarea episcopului Nicolae Ivan, ctitorul reînviatei Eparhii a Vadului, Feleacului și Clujului.

După anul 1921, primul episcop al Clujului, Nicolae Ivan, a avut în Biserica din Deal Catedrala episcopală, şi acest statut l-a avut până în anul 1933, când a fost sfinţită Catedrala din piaţa Avram Iancu.

Din anul 1818, în incinta complexului parohial funcţionează şi protopopiatul Clujului, avându-l ca prim protopop pe preotul Ilie Fulea.

În această biserică au slujit preoţii: Ilie Fulea, Grigorie Gal, Vasilie Roşescu, Tuliu Roşescu, toţi înmormântaţi în micul cimitir din faţa bisericii, Nicolae Vasiu, Ioan Costea, dr. Florea Mureşanu (fost protopop al Clujului, om de cultură, condamnat la 25 de ani de muncă silnică de către statul comunist şi care a murit la Aiud), Ioan Bunea (publicist, profesor de teologie, condamnat la 5 ani de închisoare pentru întocmirea unei programe pentru învăţământul catehetic), Titus Ţifu, Gheorghe Noveanu, Octavian Bodea, Traian Man, Simion Coman, Ioan Sâncrăian, Ioan Jeler şi Cristian Baciu.

În ambianţa acestei biserici, teologul şi cărturarul Florea Mureşanu a coagulat întreaga intelectualitate clujeană interbelică într-un cenaclu, la care au participat Victor Papilian, Lucian Blaga, D.D. Roșca, Valeriu Anania, dramaturgul Ion Luca, criticul literar Dumitru Micu ș.a..

4. Un vis împlinit

   În anul 1919, în timpul primei restaurări, a fost descoperit în turnul bisericii un memoriu de o mişcătoare sinceritate, un veritabil testament aşezat aici în anul 1877 de către fostul paroh şi protopop al Clujului, Vasilie Roşescu.

   Cu un testament neîmplinit în toate detaliile lui şi aflată într-o stare avansată de degradare, biserica a intrat între anii 2003-2010 într-un amplu proces de rectitorire, lucrările fiind coordonate de către părintele paroh Ioan Jeler.

Sfântul lăcaş a primit veşmântul unei noi picturi executată de către pictorii Ioan şi Mariana Botiş.

Au fost schimbate ferestrele, în care au fost montate vitralii, cu motive geometrice, care înfrumuseţează biserica şi creează o atmosferă de meditaţie şi rugăciune, iar pe frontispiciul bisericii a fost pusă icoana „Sfintei Treimi“, lucrată în mozaic aurit de Murano de firma Art Georgies din Iaşi.

Din tot acest ansamblu, singura piesa originală a bisericii, iconostasul lui Constantin Zugravul (1796), a fost atent restaurat de către artistul Dragoş Drăgan Hlinca şi care, redat în strălucirea lui originală, impresionează prin gustul şi migala meşterilor iconari braşoveni, prin ornamentele aurite şi argintate ale uşilor împărătești, precum şi prin fineţea detaliilor picturii, cu certe influenţe baroce târzii.

Astăzi biserica este locul de rugăciune al unei foarte vii comunităţi parohiale, unde se desfăşoare mai multe proiecte sociale și pentru copii: Cantina socială „Sfântul Ioan cel Milostiv”, Casa de oaspeți „Sfântul Ilie”, serviciul de asistență comunitară și programul after-school.

Toate aceste momente din trecutul ei, precum şi dinamica misionară a prezentului au marcat trecerea bisericii într-o nouă vârstă a istoriei, care poartă amprenta ortodoxiei ardelene a cărei strălucire vine din smerenia şi curajul cu care a înfruntat veacurile.