Monumente funerare

În antichitatea păgână, locul unde erau înhumați oamenii se numea „necropolă”, adică „orașul morților”. Creștinismul a schimbat numele locului din „necropolă” în „cimitir”, adică „dormitor”, unde se odihnesc vremelnic cei adormiți în Domnul până la învierea cea de obște. Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că „de aceea se și cheamă locul acesta cimitir, ca să știți că cei răposați și depuși aici nu sunt morți, ci sunt culcați și dorm”.

În vechime cimitirele se formau în jurul bisericilor din cauza dorinței creștinilor de a fi cât mai aproape de locul unde se aduce sfânta jertfă, atât pentru cei vii, cât și pentru cei adormiți. Așa s-a format și micul cimitir din jurul Bisericii „Sfânta Treime” din Cluj-Napoca, construită în anul 1795. În preajma locașului de cult există 15 monumente funerare. Cel mai vechi datează din anul 1808, iar ultimul din anul 1924. Monumentele funerare aparțin primilor 4 preoți ai bisericii: Ilie Fulea (†1828); Grigorie Gal (†1851); Vasile Roșescu (†1888) și Tuliu Roșescu (†1924), iar celelalte unor ctitori ai bisericii, în special familia Trandafir.

Cimitirele mai sunt numite „muzee în aer liber” pentru că pietrele funerare au valoare culturală și istorică prin stilul arhitectural și prin inscripțiile lor. Iată textul inscripției de pe piatra funerară a preotului Ilie Fulea amplasată în partea dinspre miazăzi, pe axul bisericii: „În acest loc de jertfă ca preot credincios și protopop de zonă al religiei grecești neunite (ortodoxe n.n.), odihnește întru Domnul b[aron] FOLYOVICH ILIE, în al 64-lea an al vieții sale, și al … -lea al preoției și al funcționării sale lucrative cunoscute de superiorii săi, trecut la cele veșnice în ziua a 6-a din decembrie anul 1828 binecuvântându-și scumpa soție, nobila CRĂCIUN SUSANA și pe cei trei copii ai săi iubiți, i-a lăsat în urmă întru răsăritul dimineții veșnice”.

Din perioada păstoririi preotului Ilie Fulea amintim că în data de 29 iunie 1811, la sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, în biserica „Sfânta Treime” din Cluj a avut loc instalarea episcopului Vasile Moga pe seama românilor ortodocși din Transilvania. Episcopul Vasile Moga a săvârșit Sfânta Liturghie în această biserică și în data de 27 martie 1842, preot paroh și protopop al Clujului fiind părintele Grigorie Gal(1).

Urmașii primilor doi preoți de la Biserica „Sfânta Treime” au efectuat donații prin testament pentru biserică, pentru pomenirea părinților lor. Iată un fragment din testamentul lui Gavril și Elisabeta Vaida, născută Fulea, încheiat în 26 aprilie 1867: „parohul bisericii este rugat și va fi însărcinat a pomeni peste tot anul la Sfânta Proscomidie numele noastre și ale părinților, protoiereul Ilie și protoieresa Susana, iar la ziua Sfântului Prooroc Ilie a face în tot anul parastas pentru iertarea păcatelor noastre și fericita noastră odihnă”(2). De asemenea Iosif Gal, unul dintre fiii protopopului Grigorie Gal, a studiat la Viena și apoi a ajuns în Ministerul Justiției din Budapesta, jude regesc și membru al Casei Magnaților, a efectuat o donație pentru oficierea unei slujbe anuale de pomenire a întregii sale familii cu ocazia sărbătorii Sfântului Grigorie Luminătorul (30 septembrie). Donația testamentară a acestora o respectăm și anual săvârșim slujbele de pomenire în zilele respective. Mai mult, în memoria primului preot Ilie Fulea, am acordat numele Casei de oaspeți de la parohie – Sfântul Prooroc Ilie, iar în memoria preotului Grigorie Gal intenționăm să amenajăm un paraclis cu hramul Sfântul Grigorie Luminătorul, în cadrul Centrului social filantropic și educațional de la parohie.

Monumentul funerar al protopopului Vasile Roșescu, hirotonit de mitropolitul Andrei Șaguna în 29 octombrie 1851, este realizat în stil neogotic, specific secolului al XIX-lea. Alături de el se află piatra funerară a fiului său, protopopul Tuliu Roșescu, în timpul căruia a fost instalat acum 100 de ani, în data de 6 decembrie 1921 episcopul Nicolae Ivan al reînviatei Eparhii a Vadului, Feleacului și Clujului. Ca stiluri mai deosebite ale pietrelor funerare se cuvine să amintim crucea de marmură roșie cu litere aurite a donatorului Sofroniu Grecu (†1873) și o cruce în formă de inimă care datează din anul 1844.

În ultimii ani am reușit să restaurăm o parte din monumentele funerare, urmând ca în perioada următoare să finalizăm și restaurarea celorlalte monumente, pentru că avem îndatorirea să îngrijim locurile de veci ale celor dragi și să ne rugăm pentru veșnica lor odihnă.

(1)Sebastian Stanca, Biserica Ortodoxă din Cluj. O pagină din trecutul ei, Cluj-Napoca, 1925, p. 7.
(2)Preot Florea Mureșanu, Biserica din Deal sau Vechea Biserică Ortodoxă Română din Cluj și slujitorii ei, Cluj-Napoca, 1942, p. 147.

Continuarea restaurării monumentelor funerare – 2022