Pr. dr. Cristian Baciu
Anul acesta în data de 5 iulie se împlinesc 100 de ani de când a trecut la cele veșnice părintele Tuliu Roșescu, fost protopop al Clujului și preot paroh al Bisericii Sfânta Treime. În semn de aducere aminte și de cinstire a memoriei sale, în acest articol vom aminti pe scurt câteva date din biografia sa și unele aspecte din misiunea pastorală pe care a desfășurat-o într-o perioadă extrem de importantă pentru biserica și națiunea română.
Părintele Tuliu Roșescu s-a născut la Cluj în 19 august 1852, din părinții Vasile Roșescu, protopop al Clujului, și Ana, născută Tăuțan, fiind primul născut din cei 7 copii. A absolvit Liceul Romano-Catolic din Cluj în anul 1871, instituție de învățământ unde studiase și tatăl său. Apoi a urmat Institutul Teologic la Sibiu între anii 1871-1874, iar după aceea a studiat timp de 3 ani la Facultatea de Drept din Cluj, perioadă în care a funcționat și în postul de catehet pentru elevii ortodocși de la școlile din Cluj. S-a căsătorit în anul 1876 cu Ana, fiica preotului Lazăr Maxim din Apahida și au avut trei copii. A fost hirotonit preot pentru Parohia Apahida la 15 iulie 1876, iar după trecerea la cele veșnice a tatălui său, protopopul Vasile Roșescu, i-a urmat ca paroh și protopop al Clujului(1).
Încă din casa părintească, Tuliu Roșescu și frații săi au primit o educație aleasă, părinții i-au susținut să urmeze studii universitare și le-au insuflat credința în Dumnezeu, dar și valori naționale și patriotice. De exemplu, una din surorile părintelui Tuliu Roșescu, Aurelia (1865-1926), căsătorită Pipoș, a făcut studii la Viena, ajungând apoi în perioada interbelică directoare de școală, internat și orfelinat și inspectoare a școlilor minoritare din Ardeal. A fost decorată de Regina Maria cu distincția Crucea de aur Regina Maria, pentru activitatea ei caritativă din timpul primului război mondial(2).
Aici se cuvine să amintim că o altă soră a părintelui Tuliu, Elisabeta (1854-1922), căsătorită cu avocatul Aurel Isac, a fost mama scriitorului clujean Emil Isac (1886-1954). În Fondul Emil Isac de la Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj, se află mai multe fotografii de familie în care se regăsesc părintele Tuliu, precum și tatăl său Vasile și bunicul său Ioan, care a fost preot în satul Dumbrava, județul Cluj.
Părintele Tuliu Roșescu, încă din primii ani de preoție și-a adunat material pentru publicarea unui Lexicon bisericesc în care și-a propus să explice terminologia bisericească. A avut chiar o corespondență cu Nicolae Iorga în acest sens și a adunat peste 16.000 de fișe, dar lucrarea proiectată nu a mai fost tipărită(3).
La nivel parohial, părintele Tuliu a construit casele parohiale între anii 1893-1897, construcțiile mai vechi rămânând pentru școala confesională și pentru cantor. În anul 1909, asesorul consistorial Nicolae Ivan a sprijinit construirea unei săli de catehizație ortodoxă, plătindu-se suma de 4200 coroane de către Consistoriul din Sibiu. Din încredințarea Astrei, în 27 aprilie 1911 s-a ținut la Cluj o consfătuire a fruntașilor clujeni, sub președinția lui Nicolae Ivan, printre participanți fiind și părintele Tuliu Roșescu. La această consfătuire se căutau soluții pentru ajutorarea studenților români din Cluj(4).
În timpul pastorației părintelui Tuliu, în anul 1894 la Biserica din Deal s-au întrunit memorandiștii înainte de a se înfățișa la procesul care a avut loc la Cluj, iar avocatul lor a fost Aurel Isac, cumnatul părintelui Tuliu.
În calitate de protopop al Clujului, ar fi trebuit să participe la Marea Unire de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918, dar fiind înaintat în vârstă și bolnav, l-a delegat pe preotul capelan Nicodim Cristea.
În momentul în care s-a hotărât reactivarea Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului, după marea Unire din 1918, singurul locaș de cult ortodox din oraș era Biserica Ortodoxă Sfânta Treime, denumită și Biserica din Deal, monument istoric ce datează din anul 1795. Aici au avut loc toate ședințele, solemnitățile și festivitățile prilejuite de reînființarea Eparhiei, constituirea sinodului eparhial, alegerea și întronizarea episcopului Nicolae Ivan, acordarea statutului de catedrală bisericii parohiale. Ca paroh al Bisericii din Deal, părintele Tuliu Roșescu a fost implicat direct în toate manifestările menționate, și astfel a devenit unul din colaboratorii episcopului Nicolae Ivan. În Registrul de procese verbale al sinodului și comitetului parohial aflat în arhiva Bisericii Sfânta Treime se menționează, la ședința din data de 22 februarie 1920, că părintele Tuliu Roșescu „a relevat în cuvântarea sa greutățile cu care a avut de luptat aici în această mare de străini și își exprimă speranța, că după creșterea numărului de credincioși, în viitor vom putea duce la înflorire această parohie, așa cum se cuvine să fie în Cluj”.
După venirea în Cluj a unor personalități din alte părți ale țării în vederea ocupării posturilor din administrație și din mediul universitar-academic, se regăsesc în lista membrilor consiliului parohial: Ioan Lupaș, Silviu Dragomir, George Bogdan Duică, Onisifor Ghibu, Alexandru Lapedatu, Ion Mateiu, Alexandru Dragomir, Antoniu Mandeal, Laurean Gherman. Aceștia au participat la ședințele prezidate de părintele Tuliu Roșescu, au făcut propuneri și s-au implicat în misiunea Bisericii, unii dintre ei fiind și membri în Sinodul eparhial, apropiați ai episcopului Ivan.
Trecerea la cele veșnice a părintelui Tuliu Roșeșcu a fost menționată în revista eparhială Renașterea din 1924 cu textul următor: „Luni în 7 iulie a fost așezat la odihnă veșnică în mormântul familial de lângă biserica ortodoxă din Cluj, protopopul veteran al Clujului după ce a servit la această biserică 48 de ani ca preot și 33 ca protopop. La dorința reposatului prohodul a fost săvârșit de prietenul și colegul său asesor Teodor Cotuțiu. Au asistat 10 preoți din tract în veșminte, oficialitățile din Cluj și un public ales, precum și credincioșii săi din oraș. Paenegiricul i l-a rostit părintele asesor dr. Sebastian Stanca, iar răspunsurile au fost date de corul episcopiei noastre”.
Părintele Tuliu Roșescu a fost un vrednic slujitor al bisericii și al credincioșilor săi și se cuvine să ne exprimăm recunoștința pentru spiritul său de sacrificiu și pentru faptul că și-a făcut datoria, conform îndemnului Sfântului Ioan Gură de Aur: „Preotul să se apropie de Dumnezeu, apoi să apropie pe alții; să se sfințească, apoi să sfințească; să se înțelepțească, apoi să înțelepțească; să se facă lumină, apoi să lumineze; să conducă și să sfătuiască cu pricepere”.
