Prof univ. Alin-Mihai Gherman
Anul acesta se împlinesc 1700 de ani de la Primul Sinod Ecumenic (al întregii lumi creștine) ținut sub ocrotirea și la cererea împăratului Constantin cel Mare. Acesta se convertise la credința creștină când, înaintea bătăliei din 313, în care l-a biruit pe Maxențiu, adversarul său la tronul Imperiului Roman, i-a apărut pe cer semnul crucii ca simbol al victoriei. A conferit libertate de manifestare publică pentru creștini, intenționând și reușind să impună creștinismul ca religie unică a imperiului. Aflat până atunci în ilegalitate și chiar aspru persecutat de împărații precedenți, în cadrul creștinismului se manifestau opinii diferite în diferitele probleme ale credinței, unele chiar contrazicând explicit formulările Bibliei. Cea mai divergentă opinie, izvor al unei erezii cu mulți adepți, care producea multă tulburare și controverse nu numai în cadrul Bisericii, ci și al statului a fost cea a unui preot din Alexandria, Arie, care susținea că Fiul nu este etern, precum Tatăl, dar s-a născut înainte de timp. Pentru discutarea și combaterea acestei erezii împăratul Constantin a invitat episcopi din toate regiunile imperiului la Niceea, oraș aflat nu prea departe de Constantinopol, pentru un conciliu în care să se dezbată problemele teologice controversate. La sinod au participat, conform tradiției, 318 episcopi, inclusiv din părțile noastre (din Croația, Serbia și Bulgaria). Deschis în prezența împăratului, conciliul s-a organizat după modelul senatului roman, alegând un președinte și dezbătând în ședințe consecutive diferite probleme controversate ale credinței. În cadrul sinodului s-a formulat cea mai mare parte a Crezului (căruia Al doilea Sinod Ecumenic, de la Constantinopol, din anul 381, i-a adăugat câteva pasaje destinate să combată afirmației unei noi erezii, a nicolaitenilor), care combătea Divinitatea Duhului Sfânt.
Sinodul de la Niceea s-a soldat cu o condamnare totală a arianismului. Tradiția populară a înțeles-o, în spirit folcloric, ca un blestem, astfel că în multe texte vechi românești cei care făceau infracțiuni grave (furt, sperjur, calomnie, acte imorale etc.) să fie amenințați cu „să fie blestemați de cei 318 oteți (părinți) de la Nicheia”.
Primul sinod ecumenic de la Niceea a fixat pentru totdeauna principiile fundamentale ale religiei creștine, afirmând unitatea sau deoființimea Sfintei Treimi și unitatea Bisericii, împotrivindu-se învățăturilor greșite prin Crezul rostit în timpul Sfintei Liturghii ca simbol al credinței autentice.